Contractura Dupuytren sau De Ce se Strâng Degetele

  Încă un caz interesant din Tiraspol. Contractura Dupuytren, o boală cronică a mâinii, în care aponevroza palmară (țesutul conjunctiv din palmă) se îngroașă și se scurtează treptat. Ca urmare, unul sau mai multe degete încep să se îndoaie și cu timpul nu se mai pot îndrepta complet. Cel mai des sunt afectate inelarul și degetul mic. Boala a fost descrisă detaliat pentru prima dată de chirurgul francez Guillaume Dupuytren, în cinstea căruia a primit și numele.

Ce se întâmplă în contractura Dupuytren? În mod normal, fascia palmară este un țesut elastic, care ajută la fixarea pielii palmei. În contractura Dupuytren, ea începe să se îngroașe, să formeze noduli denși, să formeze cordoane („șnururi” fibroase) și să se scurteze treptat. Cu timpul, degetul este tras spre palmă și se fixează în poziție îndoită. Nu este o inflamație și nici o boală a articulațiilor — problema este tocmai în țesutul conjunctiv.

Rolul principal îl joacă predispoziția ereditară — boala apare des la persoanele de origine nord-europeană și se poate transmite pe linie familială. Factori de risc importanți sunt considerați vârsta de peste 40–50 de ani și sexul masculin. Probabilitatea bolii o cresc și diabetul zaharat, fumatul, abuzul de alcool, microtraumatismele cronice ale mâinilor și sarcina vibratorie. Se presupune că, sub influența acestor factori, se activează fibroblastele, care încep să producă colagen în exces, ceea ce duce la formarea unor noduli și cordoane dense în palmă.

Dacă contractura Dupuytren nu este tratată, boala progresează de obicei lent, dar neabătut: cordoanele dense din palmă se scurtează, degetul se îndoaie tot mai mult și cu timpul se fixează într-o poziție incorectă. Aceasta duce la o deformare persistentă a mâinii, la scăderea forței de prindere și la limitarea activităților zilnice — devine greu să dai mâna, să ții obiecte mari, să îmbraci mănuși, să faci mișcări precise. În cazurile avansate se formează contracturi pronunțate ale articulațiilor, care se corectează mai greu și necesită o intervenție chirurgicală mai amplă și o recuperare îndelungată.

În stadiile incipiente, când există doar un nodul și nu există o limitare pronunțată a mișcării, este posibilă supravegherea în dinamică. La formarea unui cordon și la o contractură incipientă se aplică metode minim invazive — aponevrotomia cu ac (secționarea cordonului prin puncție) sau injecții cu preparate enzimatice care distrug colagenul patologic. În caz de deformare pronunțată se efectuează o operație chirurgicală cu îndepărtarea zonelor modificate ale fasciei palmare, pentru a reface extensia degetului. După intervenție este importantă recuperarea: purtarea de orteze, gimnastica medicală și fizioterapia, care ajută la refacerea mobilității și la reducerea riscului de recidivă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *